Creatorii de conținut & gândirea de tip fast-food

Despre social media, creatori tip benzină și psihologii de pe TikTok.

Haidați să disecăm un subiect care îmi ocupă ceva spațiu mental (și care a generat muulte mesaje vocale către prieteni): creatorii de pe social media și impactul conținutului lor asupra modului în care gândim și ne formăm opiniile. Un impact care, de multe ori, ne duce pe un drum emoțional, impulsiv, degrabă vărsătoriu de sânge. Cu focus pe două tipuri de content creators: creatorii tip benzină și psihologii.

Ce-i cu subiectul ăsta și de ce ar trebui să-ți pese?

Mi se pare important să deschidem conversații despre teme ca asta, mai ales de când rețelele sociale au schimbat modul în care interacționăm. Și modul în care votăm…

Social media nu mai e de mult timp doar un spațiu pentru conținut estetic, trenduri sau videoclipuri cu animăluțe simpatice, ci o agoră care influențează modul în care gândim, simțim și acționăm, cu efecte reale asupra vieților noastre. Și vine la pachet cu responsabilitate, care tot bate la ușă de ani întregi, dar nimeni n-o aude. E timpul s-o invităm înăuntru.

Eu văd rețelele ca un iepuraș cu dinți de Leviatan.

Felt cute, might eat your soul later

Geneza ideii sau scurt istoric despre ce mă roade

Varianta scurtă

E o idee veche, readusă la viață și combinată cu o conștientizare care a apărut datorită lui Andrei, pe care îl f e l i c i t.

Varianta lungă

Cred că termenul corect pentru mine e party-pooper. Sau om dificil haha.

După o perioadă a vieții absolut încântătoare, apoi 5 ani la facultatea de filosofie, mi-am dezvoltat un skill. Care a devenit buzzword între timp (ca autenticitatea și vulnerabilitatea), dar și cerință de bază în job descriptions: gândirea critică.

Disclaimer:

În linii mari, gândirea critică nu înseamnă „să criticăm” în sensul comun (adică să vorbim de rău), ci să analizăm cu discernământ. Înseamnă să nu luăm lucrurile de bune, ci să adresăm întrebări, să analizăm și alte perspective, să detectăm manipulările și să decidem pe baze raționale, nu pe impuls. Ideal ar fi să facem exercițiul acesta cât mai des, cu mențiunea să nu cădem în scepticism paralizant. Nu a zis nimeni că e ușor. Dar pe termen lung, e printre singurele căi la îndemână care ne ajută să ne păstrăm autonomia gândirii.

Cât se poate, că oameni suntem și creierul nu prioritizează gândirea critică (slide 3 aici) pentru că e un proces care mănâncă energie. De asta face parkour spre concluzii. Și din alte motive ce țin de neurobiologia evoluției.

E un proces.

Așa că pun la bătaie skill-ul pe care îl îmbunătățesc zi de zi și mă întreb: cam ce se poate întâmpla dacă noi consumăm același tip de conținut pe o perioadă mai lungă de timp? Cum ne influențează asta?

Să începem cu...

Procesul cognitiv, în linii mari

Pe noi ne interesează gândirea, însă nu cred că se supără nimeni pentru lista de mai jos.

Procesul cognitiv = toate activitățile mentale prin care creierul nostru primește, selectează, păstrează, prelucrează și recuperează informații provenite din afară pentru a ușura înțelegerea și interacțiunea cu mediul înconjurător să fie cât mai eficientă (să ținem minte acest ,,eficientă’’).

Avem așa:

• Percepția – modul în care observăm și interpretăm ce ne transmit simțurile;

• Atenția – capacitatea de concentrare;

• Memoria – cum reținem și recuperăm informațiile, ca și cum am da un search pe Google-ul personal 😊

• Gândirea – felul în care analizăm, comparăm, rezolvăm sau dezbatem probleme hehe;

• Limbajul – modul în care comunicăm și ne înțelegem cu ceilalți;

• Învățarea – capacitatea de asimilare a informațiilor noi.

(Pe https://www.britannica.com/ găsiți in extenso toate definițiile celor 6 activități mentale.)

IMHO, toate sunt afectate de atâta dopamină, dar asta în alt newsletter.

Și acum să trecem la partea apetisantă.

Începem cu benzina sau psihologii?

Bine, haidați cu benzina, să ne uităm liniștiți la foc, pe băncuță, în timp ce ne cântă cineva la chitară în aerul rece de munte, cu stele aproape.

Creatorii de conținut tip benzină

Ca (orice) om de marketing curios & creator de conținut mic, dar true on myself, am (aveam) conturi pe majoritatea rețelelor de socializare. Însă, de departe, TikTok-ul, algoritmul și oamenii de acolo mi-au dat multe teme de gândire. Ce mi-a atras atenția aici sunt hot takes cu extra emotional topping de la oameni random.

Am cules trei definiții ale acestor hot takes care sunt asemănătoare la bază, dar împreună sunt⚡️

Hot take - In journalism, a hot take is a "piece of deliberately provocative commentary that is based almost entirely on shallow moralizing" in response to a news story, "usually written on tight deadlines with little research or reporting, and even less thought".

Hot take – A piece of writing or speech, especially on the internet, giving someone's personal opinions about a topic, usually strong opinions that have not been carefully thought about and that many people are likely to disagree with.

Spre ce ne îndreptăm atenția?

-primary purpose is to attract attention;

-shallow moralizing;

-that have not been carefully thought about.

Bun.

Să nu uităm punctele astea când livrează TT 5 hot takes la rând.

(Și da, o să-mi spuneți Sorina, dar dacă algoritmul îți livrează asta, înseamnă că-ți plac și te-ai uitat la ele. Adevărat, m-am uitat la câteva de curiozitate, ulterior chiar începuse să-mi placă, mai ales dacă primeam hot takes unde persoana știa ce vorbește - dar ăsta e alt subiect - și când e ceva subiect pe val, dacă primesc, mă uit. I’m not Jesus.

Dar conștientizez și analizez, apoi scriu newslettere kilometrice despre asta. Ideea nu e să nu te uiți deloc, ci să fii conștient de faptul că te influențează conținutul pe care-l urmărești, mai ales dacă e în cascadă.)

Să continuăm exercițiul de imaginație: stați la un foc de tabără, ascultați pe cineva cântând la chitară, vântul e rece, dar în suflet vă e bine, sunteți calmi și în armonie, doar sunteți în natură. Și, dintr-odată, vine cineva cu o canistră de benzină, umple o halbă de Oktoberfest la 2 litri și aruncă din când în când în foc câte un pic, câte un pic, timp de 10 minute. În timp ce vă privește ba galeș, ba cu furie.

Ladies and gents, mi s-a părut potrivit să-i botez creatori de conținut tip benzină.

Îi recunoașteți rapid după aplombul cu care se exprimă. E acolo ceva emoție brută, genul ăla de emoție la care ți se spune în terapie să respiri și să stai cu ea. Ce avem aici:

• Hot take (cu tot ce implică el);

• Un algoritm care preia cu entuziasm conținutul bazat pe emoții puternice și îl răspândește instant, astfel încât ajunge rapid oriunde, chiar și în zone unde, din cauza corupției, singura legătură cu educația e un cămin cultural care stă să cadă.

Pe termen lung, ai un cocktail molotov.

La ce mă refer?

Să zicem că acest creator de conținut postează în jur de 5 hot takes pe săptămână. Doar de tipul ăsta (referință Black Mirror, același episod din newsletterul 3, dacă vă uitați la el, o să știți la ce mă refer.)

Ce se întâmplă aici, pe termen lung?

Tipul acesta de conținut cultivă în mintea noastră tendința x2 (creierul deja are tendința asta) de a reacționa imediat, instinctiv, fără reflecție, fără un ,,de ce’’ ?

E hrănit un mod de gândire unde reacția nu doar că ia locul reflecției, ci devine standard.

Standardul: gândirea de tip fast-food, unde suntem obișnuiți să gândim superficial, să ajungem direct la concluzii, să ne expunem opiniile dintr-o zonă de impulsivitate, opiniile să fie ferme (de multe ori radicale) despre lucruri pe care, în realitate, nu am avut timp să le înțelegem cu adevărat.

Nu spun că scânteile nu sunt bune, ba chiar sunt necesare, mai ales când duc la discuții relevante și apoi la acțiuni cu discernământ pe termen lung.

Când psihologul și creatorul de content stau la aceeași masă

E minunat că din ce în ce mai mulți oameni conștientizează nevoia de terapie și își doresc să-și vindece rănile emoționale și nu numai.

Și cred că psihologii care creează conținut pe rețelele de socializare au avut un rol important în proces. Faptul că tot mai multe materiale se concentrează pe alfabetizare emoțională legată de diverse afecțiuni și tulburări mi se pare un efort nu doar binevenit, ci necesar, mai ales că, în România, sănătatea emoțională a fost neglijată, stigmatizată, considerată un moft, o prostie.

Însă, revenind la reflecția noastră, nu pot să nu remarc cum cele două condiții, cea de creator de conținut și psiholog avizat intră în conflict, pe TikTok cel puțin.

Și să expun o perspectivă legată de condiția de creator pornind de la o întrebare: care e una dintre mizele creării de content? Engagementul.

Simți nevoia unei scurtături. E normal, e și vina platformelor care te fac să tânjești după engagement. Poate vrei să devii cunoscut mai repede. Vrei validare. Nu ai chef/timp de planuri editoriale, să filmezi același tip de content, nu ai idei de unghiuri fresh din care să abordezi conținutul.

E normal. Oricine zice că să creezi content decent, nu low key effort, și să mai ai și o viață pe lângă și nu una pe pilot automat, e ușor... nu continui aici.

Și atunci, te uiți în comentarii. Un utilizator îți cere o analiză, un profil psihologic sau te întreabă de ce suferă un anumit influencer care trece printr-o situație cel puțin delicată. Sau ceva asemănător.

Și aici vine conflictul.

Creatorul zice: super, fac!

Dar și psihologul zice la fel.

Însă ar fi fain ca, în cazuri similare, să faci ce a făcut Andrei:

Problema e că, atunci când analizezi public pe cineva (mai ales fără consimțământ, fără evaluare directă, fără context sau intimitatea cabinetului), ajungi să încalci codul deontologic. Scrie acolo: psihologii nu se angajează public în prejudicierea imaginii celorlalți, nu etichetează și nu fac remarci care pot aduce prejudicii demnității celorlalți.

Andrei a pus o limită pe care mulți psihologi care sunt și creatori de conținut e posibil să nu fi sesizat-o pentru că focusul a fost pe prima condiție, cea de creator.

De ce expunerea la acest tip de content poate avea consecințe?

Pentru că ajungem să consumăm diagnostice la minut și etichete servite fără context, iar creierul nostru deja programat să caute scurtături, își întărește obiceiul ăsta. Nu mai e vorba de celălalt, ci doar de ce ar putea suferi. Sunt multe nuanțe și aici, dar jur că aproape am ajuns la capătul Substack-ului și nu mai am loc.

Conținut, conținut, dar responsabilitate?

M-am lungit destul și dacă ați ajuns până aici, mulțumesc.

Ce mai vreau să punctez e că ar ajuta ca toți creatorii de conținut, nu doar cei tip benzină și psihologii, să-și adreseze o întrebare-două înainte de a posta ceva:

• Ce efect are ceea ce postez asupra celor care mă urmăresc?

• Ce tip de emoție alimentez?

• Încurajez gândirea sau doar reacția?

Din punctul meu de vedere, fiecare poate face orice, zice orice pe rețele (în limitele legii). Dar să aibă în minte două lucruri:

• rețelele sociale sunt făcute să amplifice conținutul de tip hot take;

• libertatea de exprimare de acest tip vine cu responsabilitate.

Să nu ne gândim doar la ce conținut creăm, ci și la efectul pe care-l are. Ce hrănește. Pentru că rețelele sociale nu sunt sufrageriile noastre, sunt spațiu public. Și democrația (re)câștigată pe 18 mai are nevoie de oameni lucizi, conștienți de ce dau mai departe. Și nu numai ea, tu ai nevoie de tine lucid.

Să dăm scroll cu mintea trează.

---

Îți mulțumesc din 🫀 că ai citit Reflecții viscerale.

Dacă ți-a stârnit vreun gând, vreo introspecție sau ți-a fost de folos într-un fel, scrie-mi aici sau pe Instagram.

Și dacă știi că i-ar plăcea unui prieten sau unei prietene, dă-l mai departe.